ACHIZITIA SI STRUCTURAREA CUNOSTINTELOR IN SISTEMELE IT VIRTUALIZATE 2012

Achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sistemele IT virtualizate Abordări în diagnoza sistemelor complexe Intenţia este aceea de a ne îndrepta atenţia către ce îşi doreşte cu adevărat comunitatea specialiştilor din domeniul sistemelor virtualizate, ţinând cont aici de faptul că acest lucru este destul de dificil dar şi de faptul că este posibil să nu existe o opinie majoritară. Intenţia noastră este de a oferi o soluţie care să fie supusă atenţiei, testată si de ce nu acceptată de către această comunitate. Aceste considerente fiind enunţate, vom proceda în continuare la o descriere succintă a noţiunilor vizate. 2.1. Sisteme complexe Sistemul (în Latină systēma) reprezintă o mulţime de entităţi interdependente sau care interacţionează, reale sau abstracte şi care formează un ansamblu reunit, un întreg. Termenul de sistem se poate referi şi la un set de reguli care să guverneze comportamentul sau structura unei entităţi. Cuvântul sistem are o lungă istorie începând cu Platon (Philebus), Aristotel (Politics) şi Euclid (Elements), el însemnând „total”, „deplin”, „grup”, „mulţime”, „multitudine”, „armonie” sau „uniune” de-a lungul timpului, derivând din verbul a uni, a pune împreună. În secolul XIX, primul care a dezvoltat conceptul de „sistem” a fost fizicianul francez Nicolas Léonard Sadi Carnot studiind termodinamica în ştiinţele naturii iar în 1850 fizicianul de origine germană Rudolf Clausius, făcând referire la sistem, includea conceptul de vecinătate utilizând termenul de „working body”. Totuşi, unul din pionierii teoriei sistemelor generale a fost biologul de origine austriaca Ludwig von Bertalanffy, care în 1945 introduce modele, principii şi legi care sunt aplicabile sistemelor generalizate sau subclaselor sistemului indiferent de particularităţile lui, de natura relaţiilor sau forţelor de interacţiune a elementelor ce îl compun (Biologia Generalis 19, 1949). Cu toate acestea, dezvoltarea semnificativă a conceptului de sistem a fost făcută în momentul utilizării matematicii în studiul şi modelarea sistemelor de către Norbert Wiener (1948) şi Ross Ashby (1956). Modelarea sistemelor este în general un principiu de baza al ştiinţelor sociale şi inginereşti, unde sistemul este o reprezentare a entităţilor sub influenţa legăturilor sau relaţiilor dintre ele, el neputând include toate entităţile sau trăsăturile unui sistem real. 8

ACHIZITIA SI STRUCTURAREA CUNOSTINTELOR IN SISTEMELE IT VIRTUALIZATE 2012 | Page 17