RÂNDUIALA PRIMIRII SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII
CANONUL 101 TRULAN
digitală, Christian Classics Ethereal Li brary, Irenaeus – Against
Heresies:
http://www.ccel.org/ccel/schaff/anf01.toc.html – fişier adm./13 iulie 2005.
[18] Ibidem, Cap. XXVIII, 4. – în Ed. cit. p. 557.
[19] Despre viziunea Sfântului Irineu privitoare la faptul că «Fiul si
Duhul Sfânt sunt mâinile lui Dumnezeu Tatăl» vezi şi la Pr. Prof. Ioan G.
Co man, Patrologie, Vol.II, Ed. IBM BOR, Bucureşti, 1985, p. 34; sau la
pagina web Sfântul Irineu al Lyonului, Teologia, în OrthodoxWiki –
Enciclopedie
colaborativă
Ortodoxă
–
suport
digital,
http://ro.orthodoxwiki.org/Irineu_de_Lyon, fişier actl./17 aprilie 2010.
[20] Sfântul Irineu de Lyon, Op.cit. Cartea a V-a, Cap. V, 2, - în Ed .
cit. p. 531.
[21] „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”
(Ioan 3,16).
[22] “Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să
binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să
propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei
apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4, 18-19); (Isaia 61, 1-2).
[23] “Iată vin! În capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia
Ta, Dumnezeul meu, a m voit şi legea Ta înăuntru inimii mele” (Psalm 39,
10-11)
[24] „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie!”(Luca 9,23).
[25] „Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se
înalţe Fiul Omului” (Ioan 3,14).
[26] „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18, 13).
[27] Părintele Teofil de la Sâmbăta arată o astfel de împ reună lucrare
a lui Du mnezeu cu omu l şi într-un sens concret, acela al p lămădirii pâinii:
„[…] nici nu vă pot spune eu câtă bucurie am gândindu -mă la părinţii mei
– oameni de la ţară – care au lucrat pentru pâinea cea de toate zilele.
Astăzi, când cumperi pâinea din magazin, nu te poţi gândi câtă muncă face
cineva… că atunci o făceau oamenii cu mâinile, n -o făceau cu maşinile, cu
malaxorul, ci frământau cu mâinile aluatul şi făceau tot ce-i de făcut până
când aveau pâinea pe masă. Şi ştiau c-o au din mâinile lui Dumnezeu şi
din mâinile omului, deodată; şi de la Dumnezeu, şi de la om. Şi de aceea
era o bucurie pentru noi… şi a rămas bucuria aceasta în sufletul meu…”.
37