CURIERUL LICEULUI 75
Elevul este, fără exagerare, un explorator In universul cunoaşterii, şi fiecare cale străbătută în acest univers deschide alte drum uri şi fiecare descoperire te îndeamnă spre alte urcuşuri,
CHIMIA SÎNGELUI
( I l A L U C A R I P A N)
Singele are mai m ulte funcţiuni, dar printre cele m ai im portante sînt:
— transportul oxigenului la ţesuturi, în scopul oxidării;
— transportul substanţelor necesare h ranei şi activităţii norm ale a ţesuturilor;— înlăturarea produselor nefolositoare;— punerea la dispoziţie a leucocitelor şi anticorpilor;— prezenţa plăcutelor şi enzim elor necesare coagulării,•— m enţinerea reacţiei potrivite corpului
( pH).
Cea m ai im portantă funcţiune este transportul oxigenului, căci toate celulele trebuie să obţină cantitatea de gaz necesară lor. Dună ce Lavoisier a dem onstrat că viaţa depinde de oxidaţia m ateriei organice, s-a crezut că această oxidaţie are loc în plămîni. S-a dovedit însă mai tîrziu că „ arderea " are loc în ţesuturi, deşi nu se ştia cum ar putea ajunge oxigenul acolo dacă nu dizolvat fizic în lichidul organism ului. Şi m ai tîrziu, H oppe-Seyler a arătat că hem o globina captează şi apoi eliberează oxigenul şi a descoperit, astfel, m ecanism ul tran sp o r tului de oxigen.
C antitatea de oxigen folosită zilnic este foarte mare. Un om norm al, în stare de repaus are nevoie în fiecare m inut, de 250 cm 3 de o- xigen, dacă m unceşte această cerinţă creşte considerabil. Un om care vîsleşte, de exemplu, are nevoie de 2,5 1. oxigen pe m inut. C an titatea de oxigen necesară unui singur om se ridică la 1 0 0 0 1. pe zi.
O xigenul trebuie dus la fiecare celulă din corp. D acă el va fi dizolvat în plasm a sîngelui nu s-ar obţine decît o jum ătate din cantitatea necesară unui om în repaus.
H em oglobina poate transporta însă can titatea de oxigen necesară, pentru că fiecare gram de hem oglobină se uneşte cu 1,34 cm. 3 de oxigen şi face circuitul de la plăm îni în ţesuturi şi înapoi, la intervale scurte. Cu un volum de 5 1. cum se găseşte la un om normal, adult, şi cu u n conţinut; de hem oglobină de 15,4 g / 1 0 0 cm. 3 capacitatea totală pentru oxigen d e vine de peste 1000 cm3. D atorită hem oglobinei sîngele poate duce o cantitate m ult mai m are de gaz, Cu fiecare circuit din aceşti
1000 cm. 3 de oxigen între 100 şi 350 cm. 3 sînt redaţi ţesuturilor. A ceasta se poate afla uşor, ştiind că saturaţia norm ală cu oxigen a sîngelui arterial este de 94— 96 %, pe cînd a sîngelui vînos este doar de 80— 85 % ■ D atorită faptului că atunci cînd organism ul este supus unei solicitări dinam ice, viteza de circulaţie a sîngelui creşte, cantitatea de oxigen transportată este m ai mare.
H em oglobina se găseşte toată conţinută în globulele roşii.
Dacă m area cantitate de hem oglobină ar fi liberă, în plasm ă, presiunea osm otică a sîngelui s-ar m ări foarte mult. Presiunea osm otică exercitată de hem oglobină ar tinde să,, a- tragă apa " în vase şi s-o reţină înăuntrul lor.
Puterea bătăilor inimii tinde să pom peze în perm anenţă lichidul în vase, iar presiunea osm otică norm ală a sîngelui se m enţine acolo astfel îneît să existe un echilibru între apa din ţesuturi şi cea din vasele de sînge. Presiunea osm otică norm ală a proteinelor din sînge e d e 25 pînă la 30 mm. de apă, dar 15 g. de hem o globină la 1 0 0 cm. 3 plasm ă ar ridica brusc p resiunea osm otică la 150 mm., ar atrage toată apa din ţesuturi făcînd imposibilă rezolvarea problem ei circulaţiei.
Pe de altă parte peretele capilarelor este p erm ealrl pentru hem oglobină, astfel îneît ar fi nevoie ca acest perete să fie m ai gros. Bare- roft a arătat că atunci tranzacţia de lichide între sînge şi ţesuturi, indispensabilă vieţii, ar fi îm piedicată.