r
CURIERUL LICEULUI
27
Se-nalţă-n slavă tricolorul românesc Iar cerul este albastru şi senin, Şi noi cântăm un cînt pionieresc Păşind încrezători spre com unism.
Sînt pionier şi im i respect cu vîn tu l, Şi vreau ca-n ţara mea ferice să trăiesc, Şi-aici, cutezător să-mi iau avîntul Spre piscul lum inos, pionieresc.
Sint doar un m ugure şi aştept clipa Cînd vo i zb u cn i spre prim ăvară, Ca să-mi întind mai m ult aripa Şi să-nfloresc a noastră ţa r ă!
— d istin să cu M eritu l p io n ie re sc 1979—
A tîţia ani la num ăr are, Că nu m ai ştiu ca să-i adun, A tîta de bătrîn îm i pare Bunicul m eu cel drag şi bun.
îl ştiu de cînd eram pitică Şi m-ascundeam pe la vecin i, Cu el n-aveam nici pic de frică; Bunicul m eu cu ochi blajini.
îl ştiu dc cînd stăteam pe vatră Şi aţipeam seara-n poveste Cu zîne, zm ei, cu Sfarmâ-Piatră, Bunicul m eu, ce scum p îm i este.
li ştiu dc cînd plecam prin lum e, De m înă mă punea să-l strîng, De cînd el m ă-nvăţa anume Să rid, să cînt, să nu m ai plîng.
Mama— ce frum os răsună Patru sunete în lu m e! S u-i copil ca să nu spună Cit de drag e acest n u m e!
Mama— cald cuvînt în viaţă, M îngîiere, grijă, teamă, Un cuvînt care te-nvaţă Să cinsteşti un om— o m a m ă!
Mamă scumpă, mamă— zînă Ce-mi arăţi drum ul spre soare Şi mă porţi m ereu de m in ă: A zi sînt mugur, m îine— floare / îl ştiu de cînd în tîia oară, C reionu-n palm ă el mi-ci prins, Era-ntr-a cincea prim ăvară... Bunicul m eu atît de nins.
Şi anii s-au tot dus în zare, A cum a ştiu al vieţii drum, Dar a îm bătrînit prea tare Bunicul m eu cel drag şi bun...
P oezia să îm b ă trîn c a sc ă? D e m ii de a n i c în tă ciocîrlia acela şi cîn tec la ră să ritu l soarelui, şi lu m e a n u se sa tu ră să-l asculte.
( N. IORGA)