1975 „Curierul liceului” 1975 Curierul liceului | Page 23

Generaţ i i M î n d r i e Părinţii noştri-au devenit bunici — Un farmec dulce-n juru-ne adie. Se-nlocirce pentru noii lui pitici Iubitul leagăn din copilărie. Stea luminoasă peste gîndul meu Şi peste cîntul meu stea luminoasă, Frumos îmi cresc cetăţile mereu Sub aură de vreme maestuoasă O clipă, uite, iarăşi sîntem mici ! Ehei ! ce mai petrecere-o să fie ! Vai, ordinea din suflet cum ne-o strici Şăgalnică şi dragă jucărie '. Şi peste tot adun un vuiet larg, Din vechile păduri pină-n cîmpie, De dor ina.lt, catarg lingă catarg, Mari imnuri se rotesc în bărbăţie. Părinţii noştri-au devenit bunici Şi virsta lor pe-a noastră luminează : începe alt urcuş, mai greu, de-aici. Pămintul meu răsuflă-adînc şi'bun, Iar cerul demn coboară lingă tîmple In sînge simt tăria de străbuni Şi zarea verii sufletul îmi umple. Acuma, dacă aripa-ţi ridici, O, suflete, simţi soarele de-amiază ! Părinţii noştri-au devenit bunici. * Cirul ţi-ai ales o stea, cu greu îţi mai poţi lua ochii de la ea. L'EONARDO DA VINCI Prin ochi-mi trece-un timp imaculat, O limpede şi mîndră înălţare Şi simt că sînt eu, vajnicul bărbat La ţărm de vis, pe potnic ţărm de mare. UŞURELU C ARMI N, U Or. Cercuri de m îini Cîntec pentru Fabula confuziei A fost făcut un cerc în jurul pămîntului, Copiii s-au prins de mîini Cu pomii şi florile. Vietnamul eliberat Deasupra munţilor înalţi, Greu găseşti ceva cind cauţi Aşa s-a întîmplat şi cu vulturul dădea tîrcoale, Spre a găsi ceva de mînear* Desigur, Fortuna îl cam negi Căci nu apăruse nimic pe cerul ce se-nnoi Deci, obosit şi-nfometat, Se aşeză pe creanga unui copac us Dar iată că tocmai acum, Norocu-i apăru in depărtări se pi îşi zise : „Sigur ! nu voi mai su de foame, Este o pasăre cum n-am mai văzut de mar îşi luă deci, ctmvins, zborul săgeată către ţi Dar mare-i fu mirarea, văzînc e făcută din... metal şi sticl Morala : Nu tot I se mănî Căci „pasărea“ ce apăruse pe Era... un elicopter 1 Au mers la Polul Nord Unde zăpada s-a topit în arşiţa inimii lor. Au mers la Ecuator Unde soarele i-a primit Mîngîindu-i cu razele lui aurii. Au mers din Asia în Africa, Din America în Europa Şi pretutindeni au întîlnit Zimbete-soare şi cercuri de mîini. Mîini negre, Mîini albe, Galbene mîini. Ascultă pămintul... Ascultă Universul Care le urează în toate limbile Bine-aţi venit ! Wellcome ! şi S'ryez le bieţi venue ! = Căci pretutindeni Sînt cercuri de mîini. Mffni nttfn-r Mîini albe, V ST'RTTVN TZ’S R O ilT f V ..Ul. J X X lc. , _ * Fără a cunoaşte puterea cuvin­ telor e imposibil să cunoşti oamenii. ' CONFUC1US 22 Soarele pătrunde prin ferestrele larg deschise, ăducind prospeţime. Inspiră puternic ! Aerul nu mai poartă mirosul bombelor ucigătoare ! în aer e pace şi liniştea păcii a coborît printre oameni ! Hai ! ieşi din casă şi nu-ţi mai fie teamă ! Ţăcănitul sacadat al mitralierelor nu se mai aude ! în schimb se aude îndemnul de a înflori din nou ţara Se aude murmurul milioanelor de oameni, Care n-au încetat să spere : E pace ! Pe .străzi n-ai să mai vezi oameni înarmaţi, Dar ai să vezi oameni -■ purtînd flori de sîngeJ- Pe chipul lor un surîs a înflorit; Citeşti : „E pace, libertate ! Am invins !“ LilnerlaiLU si p ro g re s u l i o n s tl- _________-dar si al în tre g ii vieţi. L. VAN BEETHOVEN Tt DOii II LI \N. iii A i ------------- I1- =====-------- v. — Idee--, vii---. f-V ie­ de o întâmplare autentica petr; în Elveţia, unde un grup de vt imperiali flămînzi, au atacat ui copter al unei companii aerien cale, eonfundîndu- 1 , probabil, prada !